Rezervaţia Peisajeră ,,Pădurea Hârbovăț” este amplasată la est de comuna Hârbovăţ, raionul Anenii Noi.
Prezintă un sector de pădure cu arboretele natural fundamentale de stejar pufos și stejar pedunculat. Rezervația este amplasată pe relief deluros, altitudinea variază între 70 și 160 m. Substratul este constituit din nisipuri şi luturi argiloase, tipul dominant al solului - cernoziom cambic și argiloiluvial.
Este arie cu regim diferenţiat de protecţie ecologică, de conservare a elementelor peisagere și biotice valoroase. Asigură protecția diversității biologice.
Rezervaţia Peisajeră ,,Telița” este amplasată la est de satul Teliţa, raionul Anenii Noi. Prezintă o suprafață de pădure din arborete natural fundamentale de stejar pedunculat, plop alb, stejar pufos și gorun. Substratul este constituit din nisipuri şi luturi argiloase, tipul solului - cernoziom cambic, cernoziom argiloiluvial, aluvial tipic, aluvial molic.
Rezervația a fost fondată în 1992 și are o suprafață de 5642 ha, reprezentând o zonă cu rol de protecție pentru un ecosistem reprezentativ din punct de vedere silvic.
Cele mai răspândite specii de plante arboricole sunt: gorunul – ocupă circa 31 % din suprafața împădurită, frasinul - cca 21 %, carpenul – cca 19 %. Deși are o pondere de numai 5%, fagul este cel mai răspândit anume în această rezervația, comparativ cu restul teritoriu al țării.
S-a constatat că componentă floristică din cadrul teritoriului acestei rezervații este unicala.
Pe teritoriul rezervației se întâlnesc cca 900 specii de plante, dintre care plantele vasculare alcătuiesc cca 640 specii, lichenii – cca 50 specii și alte specii. Din numărul total de specii floristice 77 au devenit rare, alcătuind aproximativ 33 % din speciile rare de flora spontană a Republicii Moldova. Preponderent în aceasta rezervație cresc astfel de specii că mălinul, pana zburătorului, perișorul, ferigile și altele. Făgetele, care sunt cel mai mult răspândite aici, comparativ cu restul teritoriului republicii, alcătuiesc cca 260 ha sau 5 % din teritoriul rezervației. Sectoarele cu stejar ocupă cca 230 ha sau aproximativ 4 % din teritoriu.
Rezervația este amplasată la est de satul Vadul lui Isac din raionul Cahul, la o altitudine de 99-154 m. Se întinde de la începutul unei vâlcele până în apropiere de Valul lui Traian. Este administrată de Întreprinderea Silvică Manta V, în cadrul subparcelelor 142A-142R.[1] Aria protejată este atribuită la categoria ecosisteme forestiere de stejar pufos (Quercus pubescens) și stejar brumăriu (Quercus pedunculiflora) din sudul Moldovei.[2] Găzduiește 120 de specii de plante.[3] Solul este cernoziom xerofit de pădure.[1] Arbori După compoziție și structură, sunt identificate trei tipuri de arborete, toate pure.[1] Arboretele natural fundamentale sunt de productivitate inferioră, cu o suprafață de 41,4 ha. Sunt înregistrate în 5 subparcele. Predomină stejarul (Quercus robur, Quercus pedunculiflora, mai puțin Quercus pubescens), dar cresc și câteva exemplare de păr (Pyrus pyraster) și glădiță (Gleditsia triacanthos). Stejarii au răsărit în anii 1920, au înălțimea de 12-15 m și diametrul tulpinii de 31-38 cm.[1] Arboretele total derivate de stejar au o suprafață de 0,6 ha. Se găsesc în subparcelele 142J și 142L. Copacii au răsărit în anii 1940, au înălțimea de 15 m și diametrul tulpinii de 20 cm.[1] Arboretele de salcâm ocupă 24,7 ha, dintre care 12 ha sunt arborete total derivate, iar 12,7 ha sunt arborete artificiale de producție inferioară. Salcâmii au fost sădiți către sfârșitul anilor 1990.[1] Rata de renegerare naturală a stejarilor din aria protejată este joasă. Aceștia fructifică rar, ghinda este afectată de vătămători, iar în anii cu fructificare abundentă puieții prinși sunt înăbușiți de vegetația ierboasă.[3]